Sursa foto:TVR Moldova Vizualizari:
Republica Moldova, condamnată la CEDO pentru rea-credinţă în aplicarea măsurii preventive de arest
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a făcut publică hotărârea în cauza I.E. împotriva Republicii Moldova. Cauza se referă la reţinerea şi plasarea în detenţie a unui minor, cu dizabilitate mentală împreună cu alte persoane acuzate de infracţiuni grave, unde ulterior a fost maltratat şi violat.
În august 2012, I. avea 17 ani şi a fost reţinut fiind suspectat de o serie de infracţiuni, printre care şi omor şi plasat în detenţie preventivă pentru 30 de zile. I. a petrecut în detenţie preventivă, patru luni, termenul maxim prevăzut de lege pentru reţinerea unui minor, fiind eliberat la 9 decembrie 2019 şi reţinut în mai puţin de o oră în aceiaşi zi, în legătură cu aceleaşi fapte în raport cu care a fost aplicată măsura preventivă pentru prima dată.
Primele patru luni I. le-a petrecut într-o celulă cu alţi cinci deţinuţi, acuzaţi de infracţiuni grave, precum omor, unul dintre aceştia fiind condamnat pentru violul unei minore.
La începutul lunii octombrie 2012, personalul penitenciarului a observat urme vizibile de violenţă pe corpul lui I., acestea fiind confirmate de către medicul instituţiei. Situaţia s-a repetat o săptămână mai târziu, cu toate aceste I. a negat că ar fi fost maltratat de către ceilalţi deţinuţi.
Totuşi, ulterior a recunoscut că a fost maltratat şi violat. O plângere oficială a fost depusă pe 19 octombrie 2012, cu toate acestea o cauză penală nu a fost deschisă, pe motivul lipsei de probe.
Astfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat violarea art. 3 din Convenţie sub aspect material şi procedural, în condiţiile în care autorităţile au eşuat în a preveni maltratarea în penitenciar prin plasarea minorului cu tulburări mintale aflat în detenţie preventivă, în celula cu infractori violenţi, plus reacţie insuficientă a personalului penitenciarului şi organului de urmărire penală la prezenţa pe corpul reclamantului a leziunilor cauzate pe durata detenţiei. De asemenea, Curtea a constatat că urmărirea penală privind acuzaţiile de maltratare şi viol de către colegii de celulă a fost ineficientă, administraţia penitenciarului nu a reacţionat sub nici o formă şi nu a contribuit la investigarea faptelor (justificarea a fost lipsa unei plângeri formale din partea reclamantului), chiar dacă gardienii penitenciarului cunoşteau faptul că reclamantul a fost maltratat şi violat. Nu în ultimul rând, reclamantul a fost examinat medical tardiv, fapt ce a făcut această examinare inutilă.
Curtea a dispus încasarea sumei de 15.000 Euro în calitate de prejudicii morale pentru reclamant, şi 1.500 Euro în calitate de costuri şi cheltuieli.
Primele patru luni I. le-a petrecut într-o celulă cu alţi cinci deţinuţi, acuzaţi de infracţiuni grave, precum omor, unul dintre aceştia fiind condamnat pentru violul unei minore.
La începutul lunii octombrie 2012, personalul penitenciarului a observat urme vizibile de violenţă pe corpul lui I., acestea fiind confirmate de către medicul instituţiei. Situaţia s-a repetat o săptămână mai târziu, cu toate aceste I. a negat că ar fi fost maltratat de către ceilalţi deţinuţi.
Totuşi, ulterior a recunoscut că a fost maltratat şi violat. O plângere oficială a fost depusă pe 19 octombrie 2012, cu toate acestea o cauză penală nu a fost deschisă, pe motivul lipsei de probe.
Astfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat violarea art. 3 din Convenţie sub aspect material şi procedural, în condiţiile în care autorităţile au eşuat în a preveni maltratarea în penitenciar prin plasarea minorului cu tulburări mintale aflat în detenţie preventivă, în celula cu infractori violenţi, plus reacţie insuficientă a personalului penitenciarului şi organului de urmărire penală la prezenţa pe corpul reclamantului a leziunilor cauzate pe durata detenţiei. De asemenea, Curtea a constatat că urmărirea penală privind acuzaţiile de maltratare şi viol de către colegii de celulă a fost ineficientă, administraţia penitenciarului nu a reacţionat sub nici o formă şi nu a contribuit la investigarea faptelor (justificarea a fost lipsa unei plângeri formale din partea reclamantului), chiar dacă gardienii penitenciarului cunoşteau faptul că reclamantul a fost maltratat şi violat. Nu în ultimul rând, reclamantul a fost examinat medical tardiv, fapt ce a făcut această examinare inutilă.
Curtea a dispus încasarea sumei de 15.000 Euro în calitate de prejudicii morale pentru reclamant, şi 1.500 Euro în calitate de costuri şi cheltuieli.
