Sursa foto:TVR Moldova Vizualizari:
Opinie: România - 15 ani în UE. Şansa ratată pentru Republica Moldova
Astăzi identitatea României este legată intrinsec de identitatea Uniunii, de valorile şi principiile de inspiraţie liberală pe care a fost construit proiectul european. În schimb, Republica Moldova, neasumându-şi identitatea istorică românească, încremenită în identitatea de origine colonială a unei gubernii ruseşti sau a fostei republici sovietice unionale, ratează calea cea mai scurtă de identificare a sa cu identitatea europeană, rămânând în zona pretenţiilor de civilizaţie şi geopolitice eurasiatice...
Momentul decisiv pentru România şi naţiunea română porniţi pe calea europeană s-a întâmplat, la 21 iunie 1995, când a fost semnată Declaraţia de la Snagov de către preşedintele României, Ion Iliescu, prim-ministrul Nicolae Văcăroiu, preşedinţii Senatului şi Camerei Deputaţilor, precum şi de reprezentanţi ai tuturor partidelor parlamentare, notează Anatol Ţaranu într-un comentariu pentru IPN.
Potrivit textului documentului întitulat „Strategia naţională de pregătire a aderării României la Uniunea Europeana”, care a fost elaborat de Comisia special constituită în acest scop, din reprezentanţi ai partidelor politice parlamentare, ai Guvernului, ai cercurilor academice, ai societăţii civile, era exprimată orientarea fermă a României de a-şi axa dezvoltarea pe promovarea atributelor unei societăţi democratice - statului de drept, pluralismului politic, separării puterilor, alegerilor libere, respectării drepturilor omului, inclusiv ale persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale, creării unei economii de piaţa eficiente şi durabile, compatibile cu principiile, normele, mecanismele, instituţiile şi politicile Uniunii Europene.
Deja la 22 iunie 1995, România a depus cererea oficială de aderare la Uniunea Europeană, ca membru cu drepturi depline, împreună cu Strategia Naţională de Pregătire a Aderării României la UE. Aceasta a fost vrerea providenţială şi salvatoare a unei naţiuni hotărâtă şi decisă ferm să se debaraseze de impasul trecutului comunist, impus ţării prin forţă din exterior. Spre deosebire de România, în tânărul stat Republica Moldova, apărut pe harta lumii doar în anul 1991, niciodată nu a existat un consens naţional la nivel politic, dar şi societal cu privire la trecutul sovietic şi la alegerea modelului de dezvoltare ca opţiune de civilizaţie. De aici au pornit şi deosebirile izbitoare a traiectoriilor de dezvoltare a două state europene, România şi Republica Moldova, populate preponderent de etnici români.
Cea mai „de succes” operaţiune de îndepărtare a Republicii Moldova de UE
Un alt moment principial pe calea europeană a românilor a avut loc, la 10-11 decembrie 1999, când la Helsinki s-au reunit şefii de stat sau de guvern din ţările membre ale Uniunii Europene. La acest summit liderii UE din cele 15 state membre au desemnat lista potenţialilor candidaţi la aderare şi au aprobat începerea negocierilor cu şase state din Estul Europei, printre care şi cu România. În această listă avea şanse să fie inclusă şi Republica Moldova, însă la Chişinău a izbucnit la moment criza guvernamentală provocată de comunişti şi PPCD, susţinută de preşedintele Lucinschi, care a dus la demiterea guvernului proeuropean Sturza. În lipsa la Chişinău a unui guvern funcţional, cauza europeană a Republicii Moldova la Helsinki nu avea de cine să fie susţinută, în aşa fel fiind ratată o şansă unică de dezvoltare. La acel moment a fost înfăptuită una din cele mai „de succes” operaţiuni de îndepărtare a Republicii Moldova de România şi UE şi de menţinere a statului moldovenesc în zona de influenţă a civilizaţiei eurasiatice, dominată de regimuri politice oligarhice şi autoritare.
66 de miliarde şi 146 de miliarde de euro, pentru România din partea UE
Odată admisă pentru aderare la UE, societatea românească a primit un stimulent enorm pentru reforma majoră şi, deja la 1 ianuarie 2007, România devine membru al comunităţii europene cu acte în regulă. Pe 1 ianuarie 2022, s-au împlinit 15 ani de la aderarea României la Uniunea Europeană, moment care a sigilat despărţirea ţării de perioada post-comunism şi care a marcat aderarea la cel mai puternic proiect integraţionist politico-economic, cu beneficii impresionante pentru cele peste 20 milioane de cetăţeni români care, de la 1 ianuarie 2007, au devenit şi cetăţeni ai Uniunii Europene. România, pe parcurs de 15 ani de apartenenţă la UE, a beneficiat pentru dezvoltarea sa de peste 66 de miliarde de euro din fonduri europene. Potrivit datelor furnizate de Ministerul Finanţelor Publice român, evoluţia fluxurilor financiare dintre România şi Uniunea Europeană a înregistrat primirea a 66,2 miliarde de euro, în timp ce România a cotizat la bugetul Uniunii Europene doar cu 22,8 miliarde de euro. Astfel, după 15 ani de apartenenţă la UE, România înregistrează un sold pozitiv de 43,39 de miliarde de euro, fonduri europene primite de România peste banii din contribuţia obligatorie de membru la bugetul comunitar. În acelaşi timp, România a încheiat anul 2020 cu un record, reuşind să obţină aproape 80 de miliarde de euro la negocierile referitoare la fondul de redresare Next Generation EU de 750 de miliarde de euro şi privitoare la Cadrul Financiar Multianual 2021-2027, fonduri care vor putea fi utilizate pe parcursul anilor 2021-2027. În total, la aniversarea a 20 de ani de la aderarea la UE, România va beneficia pentru dezvoltare de cel puţin 146 de miliarde de euro din fonduri comunitare.
Salt de civilizaţie, pentru România
Accesarea enormelor fonduri europene de către România a fost condiţionată de reforme profunde ale tuturor sferelor vieţii societăţii româneşti, în final contribuind la un adevărat salt de civilizaţie, inclusiv cu un conţinut impresionant de dezvoltare economică şi socială. Din perspectiva economică, acest lucru se reflectă cel mai pregnant prin evoluţia indicatorului produsului intern brut al României, care, potrivit Eurostat, a crescut din momentul aderării de la 34% la 64% din media UE. Astăzi PIB-ul României a ajuns la 220 de miliarde de euro faţă de aproximativ 98 de miliarde de euro în anul 2005.
Dezvoltarea economică impresionantă a schimbat radical nivelul de viaţă a românilor. Pe parcursul celor 15 ani de apartenenţă la UE, România a urcat încontinuu în topul nivelului de trai rezultat din consumul efectiv. În 2008, un cetăţean român îşi permitea mai puţin de jumătate din consumul unui european, astăzi România s-a ridicat la 70% din valoarea medie a nivelului Uniunii Europene şi a părăsit, în premieră, "podiumul sărăciei"- moştenirea ruşinoasă a perioadei de tranziţie de la dictatura ceauşistă la statul european. Datele Eurostat arată că nivelul de trai al românilor l-a depăşit pe cel al bulgarilor situat la nivelul de 56% din media europeană. Urmează, cu procente asemănătoare, croaţii şi ungurii - 63, respectiv 64%. În ceea ce priveşte venitul mediu net în România, el a depăşit suma de 700 de euro, chir dacă standardul european este de 1600 de euro, iar cei mai bine plătiţi cetăţeni ai Uniunii Europene sunt luxemburghezii. În Marele Ducat, salariul mediu net se ridică la nivel de 3.500 de euro, fixând un obiectiv al nivelului de trai stimulator pentru toate ţările UE.
Subdezvoltare şi stagnare, pentru Republica Moldova
Spre deosebire de România, curba dezvoltării multidimensionale a Republicii Moldova a cunoscut în aceşti ani o cu totul altă traiectorie, a subdezvoltării şi stagnării. În toţi aceşti ani, economia Republicii Moldova a regresat, sau a înregistrat avansări lente, confruntându-se cu crize frecvente. Drept urmare, economia moldovenească nu a reuşit să recupereze declinul economic din anii 90 ai secolului trecut, iar nivelul PIB-ului înregistrat în 1990 aşa şi nu a fost atins. Astăzi PIB-ul Republicii Moldova reprezintă puţin peste ¾ din nivelul anului 1990, fapt ce vorbeşte cel mai elocvent despre starea de subdezvoltare economică a statului.
Problemele economice s-au regăsit plenar în nivelul de trai a cetăţenilor moldoveni. La începutul tranziţiei, locuitorii Republicii Moldova aveau câştiguri comparabile cu cele ale populaţiei din alte state din regiune. Astfel, în anul 1990, venitul pe cap de locuitor din Republica Moldova era mai mic decât valoarea indicatorului similar atestat în Bulgaria sau Ucraina, însă mai mare decât venitul populaţiei înregistrat în Albania sau în statele caucaziene. De asemenea, în 1990, raportul dintre venitul pe cap de locuitor din Moldova şi cel din UE constituia 41,1%, comparabil cu cel din România. Însă din cauza „întârzierii” în dezvoltarea economică, Moldova a ajuns unul dintre cele cel mai sărace state din Europa. Astfel, în anul 2020, raportul dintre PIB per capita din Republica Moldova şi UE constituia doar 29,6% - o valoare mult mai mică decât nivelul atestat în 1990. În aşa fel, în decurs de 30 de ani, din cauza problemelor de dezvoltare economică, Moldova a ajuns să fie statul cu cele mai mici venituri pe cap de locuitor din Europa.
Nivel înalt de sărăcie şi depopulare, pentru Republica Moldova
Bunăstarea precară a populaţiei Republicii Moldova s-a manifestat şi printr-un nivel înalt al sărăciei. În prezent, peste ¼ din populaţia ţării trăieşte sub pragul sărăciei, iar Republica Moldova are una dintre cele mai înalte rate ale sărăciei printre statele europene. Cele mai recente date, care reflectă situaţia din 2020, arată că rata sărăciei este la nivelul de 27%. Totodată, sărăcia se manifestă mult mai pronunţat în zonele rurale. Astfel, în anul 2020, în oraşe rata sărăciei constituia 14%, pe când în ariile rurale acest indicator era de peste 35%. Dacă este luat în considerare faptul că românii-moldoveni constituie partea majoritară a populaţiei rurale, atunci se deduce că băştinaşii sunt pătura cea mai săracă a populaţiei republicii, deci, cea mai defavorizată etnie în propriul stat.
Condiţiile economice precare au făcut ca, în decurs de 30 de ani de independenţă a Republicii Moldova, numărul populaţiei ei s-ă scadă cu un milion de persoane. Dacă la începutul anului 1991 în Republica Moldova, pe malul drept al râului Nistru, locuiau puţin peste 3,6 milioane de oameni, atunci la începutul anului 2021 populaţia republicii s-a redus până la circa 2,6 milioane de oameni. Capitalul uman disponibil pentru transformările sociale, economice şi politice de care are nevoie societatea a scăzut permanent din cauza emigrării şi a „exodului creierilor”. Scăderea dramatică a populaţiei a devenit principala caracteristică a perioadei de 30 de ani de independenţă a Republicii Moldova.
Mai multe şanse ratate, pentru Republica Moldova
Ratând şansa de a deveni parte a procesului de aderare la UE în 1999, societatea moldovenească a rămas puternic fracturată până în ziua de azi. Fără o identitate autentică, rămasă în prizonieratul falsei identităţi vulgar-moldoveniste, impusă prin intermediul ingineriilor sociale coloniale, Republica Moldova nu s-a realizat în forma unei comunităţi de oameni consolidaţi ca şi naţiune ce ar fi în deplin consens privind identitatea şi istoria, dar şi - la fel de important - privind viitorul său. În contrast cu parcursul de civilizaţie al României din ultimii 30 de ani, Republica Moldova a ratat beneficiile directe ale apartenenţii la Uniunea Europeană generate de oportunităţile de investiţii, de accesul la finanţarea europeană, cu impact direct asupra prosperităţii, libertăţilor democratice, securităţii politico-militare.
Astăzi identitatea României este legată intrinsec de identitatea Uniunii, de valorile şi principiile de inspiraţie liberală pe care a fost construit proiectul european. În schimb, Republica Moldova, neasumându-şi identitatea istorică românească, încremenită în identitatea de origine colonială a unei gubernii ruseşti sau a fostei republici sovietice unionale, ratează calea cea mai scurtă de identificare a sa cu identitatea europeană, rămânând în zona pretenţiilor de civilizaţie şi geopolitice eurasiatice. În aşa fel, carenţele de ordin identitar generează vulnerabilităţi majore de securitate naţională, periclitând iremediabil perspectivele de dezvoltare a Republicii Moldova, inclusiv, perspectivele ei europene.
Potrivit textului documentului întitulat „Strategia naţională de pregătire a aderării României la Uniunea Europeana”, care a fost elaborat de Comisia special constituită în acest scop, din reprezentanţi ai partidelor politice parlamentare, ai Guvernului, ai cercurilor academice, ai societăţii civile, era exprimată orientarea fermă a României de a-şi axa dezvoltarea pe promovarea atributelor unei societăţi democratice - statului de drept, pluralismului politic, separării puterilor, alegerilor libere, respectării drepturilor omului, inclusiv ale persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale, creării unei economii de piaţa eficiente şi durabile, compatibile cu principiile, normele, mecanismele, instituţiile şi politicile Uniunii Europene.
Deja la 22 iunie 1995, România a depus cererea oficială de aderare la Uniunea Europeană, ca membru cu drepturi depline, împreună cu Strategia Naţională de Pregătire a Aderării României la UE. Aceasta a fost vrerea providenţială şi salvatoare a unei naţiuni hotărâtă şi decisă ferm să se debaraseze de impasul trecutului comunist, impus ţării prin forţă din exterior. Spre deosebire de România, în tânărul stat Republica Moldova, apărut pe harta lumii doar în anul 1991, niciodată nu a existat un consens naţional la nivel politic, dar şi societal cu privire la trecutul sovietic şi la alegerea modelului de dezvoltare ca opţiune de civilizaţie. De aici au pornit şi deosebirile izbitoare a traiectoriilor de dezvoltare a două state europene, România şi Republica Moldova, populate preponderent de etnici români.
Cea mai „de succes” operaţiune de îndepărtare a Republicii Moldova de UE
Un alt moment principial pe calea europeană a românilor a avut loc, la 10-11 decembrie 1999, când la Helsinki s-au reunit şefii de stat sau de guvern din ţările membre ale Uniunii Europene. La acest summit liderii UE din cele 15 state membre au desemnat lista potenţialilor candidaţi la aderare şi au aprobat începerea negocierilor cu şase state din Estul Europei, printre care şi cu România. În această listă avea şanse să fie inclusă şi Republica Moldova, însă la Chişinău a izbucnit la moment criza guvernamentală provocată de comunişti şi PPCD, susţinută de preşedintele Lucinschi, care a dus la demiterea guvernului proeuropean Sturza. În lipsa la Chişinău a unui guvern funcţional, cauza europeană a Republicii Moldova la Helsinki nu avea de cine să fie susţinută, în aşa fel fiind ratată o şansă unică de dezvoltare. La acel moment a fost înfăptuită una din cele mai „de succes” operaţiuni de îndepărtare a Republicii Moldova de România şi UE şi de menţinere a statului moldovenesc în zona de influenţă a civilizaţiei eurasiatice, dominată de regimuri politice oligarhice şi autoritare.
66 de miliarde şi 146 de miliarde de euro, pentru România din partea UE
Odată admisă pentru aderare la UE, societatea românească a primit un stimulent enorm pentru reforma majoră şi, deja la 1 ianuarie 2007, România devine membru al comunităţii europene cu acte în regulă. Pe 1 ianuarie 2022, s-au împlinit 15 ani de la aderarea României la Uniunea Europeană, moment care a sigilat despărţirea ţării de perioada post-comunism şi care a marcat aderarea la cel mai puternic proiect integraţionist politico-economic, cu beneficii impresionante pentru cele peste 20 milioane de cetăţeni români care, de la 1 ianuarie 2007, au devenit şi cetăţeni ai Uniunii Europene. România, pe parcurs de 15 ani de apartenenţă la UE, a beneficiat pentru dezvoltarea sa de peste 66 de miliarde de euro din fonduri europene. Potrivit datelor furnizate de Ministerul Finanţelor Publice român, evoluţia fluxurilor financiare dintre România şi Uniunea Europeană a înregistrat primirea a 66,2 miliarde de euro, în timp ce România a cotizat la bugetul Uniunii Europene doar cu 22,8 miliarde de euro. Astfel, după 15 ani de apartenenţă la UE, România înregistrează un sold pozitiv de 43,39 de miliarde de euro, fonduri europene primite de România peste banii din contribuţia obligatorie de membru la bugetul comunitar. În acelaşi timp, România a încheiat anul 2020 cu un record, reuşind să obţină aproape 80 de miliarde de euro la negocierile referitoare la fondul de redresare Next Generation EU de 750 de miliarde de euro şi privitoare la Cadrul Financiar Multianual 2021-2027, fonduri care vor putea fi utilizate pe parcursul anilor 2021-2027. În total, la aniversarea a 20 de ani de la aderarea la UE, România va beneficia pentru dezvoltare de cel puţin 146 de miliarde de euro din fonduri comunitare.
Salt de civilizaţie, pentru România
Accesarea enormelor fonduri europene de către România a fost condiţionată de reforme profunde ale tuturor sferelor vieţii societăţii româneşti, în final contribuind la un adevărat salt de civilizaţie, inclusiv cu un conţinut impresionant de dezvoltare economică şi socială. Din perspectiva economică, acest lucru se reflectă cel mai pregnant prin evoluţia indicatorului produsului intern brut al României, care, potrivit Eurostat, a crescut din momentul aderării de la 34% la 64% din media UE. Astăzi PIB-ul României a ajuns la 220 de miliarde de euro faţă de aproximativ 98 de miliarde de euro în anul 2005.
Dezvoltarea economică impresionantă a schimbat radical nivelul de viaţă a românilor. Pe parcursul celor 15 ani de apartenenţă la UE, România a urcat încontinuu în topul nivelului de trai rezultat din consumul efectiv. În 2008, un cetăţean român îşi permitea mai puţin de jumătate din consumul unui european, astăzi România s-a ridicat la 70% din valoarea medie a nivelului Uniunii Europene şi a părăsit, în premieră, "podiumul sărăciei"- moştenirea ruşinoasă a perioadei de tranziţie de la dictatura ceauşistă la statul european. Datele Eurostat arată că nivelul de trai al românilor l-a depăşit pe cel al bulgarilor situat la nivelul de 56% din media europeană. Urmează, cu procente asemănătoare, croaţii şi ungurii - 63, respectiv 64%. În ceea ce priveşte venitul mediu net în România, el a depăşit suma de 700 de euro, chir dacă standardul european este de 1600 de euro, iar cei mai bine plătiţi cetăţeni ai Uniunii Europene sunt luxemburghezii. În Marele Ducat, salariul mediu net se ridică la nivel de 3.500 de euro, fixând un obiectiv al nivelului de trai stimulator pentru toate ţările UE.
Subdezvoltare şi stagnare, pentru Republica Moldova
Spre deosebire de România, curba dezvoltării multidimensionale a Republicii Moldova a cunoscut în aceşti ani o cu totul altă traiectorie, a subdezvoltării şi stagnării. În toţi aceşti ani, economia Republicii Moldova a regresat, sau a înregistrat avansări lente, confruntându-se cu crize frecvente. Drept urmare, economia moldovenească nu a reuşit să recupereze declinul economic din anii 90 ai secolului trecut, iar nivelul PIB-ului înregistrat în 1990 aşa şi nu a fost atins. Astăzi PIB-ul Republicii Moldova reprezintă puţin peste ¾ din nivelul anului 1990, fapt ce vorbeşte cel mai elocvent despre starea de subdezvoltare economică a statului.
Problemele economice s-au regăsit plenar în nivelul de trai a cetăţenilor moldoveni. La începutul tranziţiei, locuitorii Republicii Moldova aveau câştiguri comparabile cu cele ale populaţiei din alte state din regiune. Astfel, în anul 1990, venitul pe cap de locuitor din Republica Moldova era mai mic decât valoarea indicatorului similar atestat în Bulgaria sau Ucraina, însă mai mare decât venitul populaţiei înregistrat în Albania sau în statele caucaziene. De asemenea, în 1990, raportul dintre venitul pe cap de locuitor din Moldova şi cel din UE constituia 41,1%, comparabil cu cel din România. Însă din cauza „întârzierii” în dezvoltarea economică, Moldova a ajuns unul dintre cele cel mai sărace state din Europa. Astfel, în anul 2020, raportul dintre PIB per capita din Republica Moldova şi UE constituia doar 29,6% - o valoare mult mai mică decât nivelul atestat în 1990. În aşa fel, în decurs de 30 de ani, din cauza problemelor de dezvoltare economică, Moldova a ajuns să fie statul cu cele mai mici venituri pe cap de locuitor din Europa.
Nivel înalt de sărăcie şi depopulare, pentru Republica Moldova
Bunăstarea precară a populaţiei Republicii Moldova s-a manifestat şi printr-un nivel înalt al sărăciei. În prezent, peste ¼ din populaţia ţării trăieşte sub pragul sărăciei, iar Republica Moldova are una dintre cele mai înalte rate ale sărăciei printre statele europene. Cele mai recente date, care reflectă situaţia din 2020, arată că rata sărăciei este la nivelul de 27%. Totodată, sărăcia se manifestă mult mai pronunţat în zonele rurale. Astfel, în anul 2020, în oraşe rata sărăciei constituia 14%, pe când în ariile rurale acest indicator era de peste 35%. Dacă este luat în considerare faptul că românii-moldoveni constituie partea majoritară a populaţiei rurale, atunci se deduce că băştinaşii sunt pătura cea mai săracă a populaţiei republicii, deci, cea mai defavorizată etnie în propriul stat.
Condiţiile economice precare au făcut ca, în decurs de 30 de ani de independenţă a Republicii Moldova, numărul populaţiei ei s-ă scadă cu un milion de persoane. Dacă la începutul anului 1991 în Republica Moldova, pe malul drept al râului Nistru, locuiau puţin peste 3,6 milioane de oameni, atunci la începutul anului 2021 populaţia republicii s-a redus până la circa 2,6 milioane de oameni. Capitalul uman disponibil pentru transformările sociale, economice şi politice de care are nevoie societatea a scăzut permanent din cauza emigrării şi a „exodului creierilor”. Scăderea dramatică a populaţiei a devenit principala caracteristică a perioadei de 30 de ani de independenţă a Republicii Moldova.
Mai multe şanse ratate, pentru Republica Moldova
Ratând şansa de a deveni parte a procesului de aderare la UE în 1999, societatea moldovenească a rămas puternic fracturată până în ziua de azi. Fără o identitate autentică, rămasă în prizonieratul falsei identităţi vulgar-moldoveniste, impusă prin intermediul ingineriilor sociale coloniale, Republica Moldova nu s-a realizat în forma unei comunităţi de oameni consolidaţi ca şi naţiune ce ar fi în deplin consens privind identitatea şi istoria, dar şi - la fel de important - privind viitorul său. În contrast cu parcursul de civilizaţie al României din ultimii 30 de ani, Republica Moldova a ratat beneficiile directe ale apartenenţii la Uniunea Europeană generate de oportunităţile de investiţii, de accesul la finanţarea europeană, cu impact direct asupra prosperităţii, libertăţilor democratice, securităţii politico-militare.
Astăzi identitatea României este legată intrinsec de identitatea Uniunii, de valorile şi principiile de inspiraţie liberală pe care a fost construit proiectul european. În schimb, Republica Moldova, neasumându-şi identitatea istorică românească, încremenită în identitatea de origine colonială a unei gubernii ruseşti sau a fostei republici sovietice unionale, ratează calea cea mai scurtă de identificare a sa cu identitatea europeană, rămânând în zona pretenţiilor de civilizaţie şi geopolitice eurasiatice. În aşa fel, carenţele de ordin identitar generează vulnerabilităţi majore de securitate naţională, periclitând iremediabil perspectivele de dezvoltare a Republicii Moldova, inclusiv, perspectivele ei europene.
