Sursa foto:TVR Moldova Vizualizari:
„România în fiecare zi”. Cella Delavrancea, copilul minune care a domesticit un monstru sălbatic - arta
Maria Cella Delavrancea-Lahovary, născută la15 decembrie 1887, a fost o pianistă, scriitoare şi profesoară română de pian, fiica cea mare a scriitorului Barbu Ştefănescu Delavrancea, soră a arhitectei Henrieta Delavrancea, a Niculinei Delavrancea şi a lui "Bebs" Delavrancea, membră a cenaclului lui Eugen Lovinescu.
Cella Delavrancea urmează studii de pian, la început în familie, apoi la Conservatorul din Bucureşti, urmate de un stagiu de perfecţionare la Paris. Întrucât tatăl său, scriitorul Barbu Ştefănescu Delavrancea era un apropiat al familiei Caragiale, a crescut alături de fiii şi fiica lui Caragiale, pe care i-a evocat în cărţile sale cu caracter memorialistic.
În anul 1909' Ion Luca Caragiale scria despre ea: „Un copil minune, Cella Delavrancea, care domesticeşte un monstru sălbatic: Arta”.
A scris şi a publicat sute de cronici muzicale şi de texte consacrate fenomenului muzical. Editorial, debutează în 1946 cu volumul de nuvele Vraja, premiat în manuscris, de Editura Cultura Naţională. În nuvelele din volumul Vraja, Cella Delavrancea cultivă mai ales stările sufleteşti, ritmate după canoane discret muzicale. Interesul scriitoarei este îndreptat înspre lumea sufletească, a percepţiilor şi a împrejurărilor favorabile "vrajei". Cronicile din volumul Arpegii în ton major (1970) dezvăluie "cea mai pătrunzătoare inteligenţă muzicală" (Şerban Cioculescu) din scrisul românesc. Portretele, amintirile, notele de călătorie din Mozaic în timp sunt transcrieri ale unor impresii, disecate până la cele mai fine nuanţe. Volumul Trepte muzicale (1984) cuprinde texte radiofonice din perioada 1942-1944.
Moare la vârsta de 104 ani.
Să nu uităm să iubim România în fiecare zi. Acest proiect este realizat cu sprijinul Guvernului României, prin intermediul Departamentului pentru Relaţia cu Republica Moldova.
În anul 1909' Ion Luca Caragiale scria despre ea: „Un copil minune, Cella Delavrancea, care domesticeşte un monstru sălbatic: Arta”.
A scris şi a publicat sute de cronici muzicale şi de texte consacrate fenomenului muzical. Editorial, debutează în 1946 cu volumul de nuvele Vraja, premiat în manuscris, de Editura Cultura Naţională. În nuvelele din volumul Vraja, Cella Delavrancea cultivă mai ales stările sufleteşti, ritmate după canoane discret muzicale. Interesul scriitoarei este îndreptat înspre lumea sufletească, a percepţiilor şi a împrejurărilor favorabile "vrajei". Cronicile din volumul Arpegii în ton major (1970) dezvăluie "cea mai pătrunzătoare inteligenţă muzicală" (Şerban Cioculescu) din scrisul românesc. Portretele, amintirile, notele de călătorie din Mozaic în timp sunt transcrieri ale unor impresii, disecate până la cele mai fine nuanţe. Volumul Trepte muzicale (1984) cuprinde texte radiofonice din perioada 1942-1944.
Moare la vârsta de 104 ani.
Să nu uităm să iubim România în fiecare zi. Acest proiect este realizat cu sprijinul Guvernului României, prin intermediul Departamentului pentru Relaţia cu Republica Moldova.
