Mai puţin de 1% din secţiile de votare din R. Moldova sunt accesibile pentru persoane cu dizabilităţi
Doar 0,89% din secţiile de votare din Republica Moldova sunt accesibile pentru persoanele cu nevoi speciale, 27% sunt parţial accesibile, iar circa 72% sunt inaccesibile, arată rezultatele Campaniei „Acces egal pentru toţi în secţiile de votare”, prezentate la Chişinău, transmite IPN.
Victor Koroli, director executiv al Alianţei Infonet, care a prezentat rezultatele campaniei, a precizat că accesibilitatea în secţiile de votare a fost evaluată conform mai multor criterii: accesul până la clădire, intrarea în clădire, uşile de intrare şi uşile din interior, coridoarele, sala în care se prestează serviciul, grupul sanitar şi parcarea.
„Problema accesibilităţii este bariera numărul unu în calea incluziunii sociale a persoanelor cu dizabilităţi în Republica Moldova. Accesibilitatea infrastructurii este nu doar un principiu de bază al Convenţiei ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi, ci şi o pre-condiţie pentru realizarea altor drepturi fundamentale”, a atenţionat Victor Koroli.
Urna mobilă, ca instrument alternativ de vot la domiciliu, acoperă parţial acest gol şi este o soluţie temporară. Demersul organizaţiilor societăţii civile şi grupurilor de autoreprezentare care promovează conceptul de „vot în secţiile de votare” concentrează atenţia autorităţilor nu numai asupra drepturilor politice ale persoanelor cu necesităţi speciale, dar şi asupra altor drepturi fundamentale care se realizează în clădirile cu destinaţie socială: drepturile la educaţie, informare, medicină, cultură, angajare etc.
„Lipsa condiţiilor de accesibilitate în clădirile publice constituie un factor discriminatoriu pentru persoanele cu nevoi speciale. Problema accesibilităţii clădirilor cu destinaţie publică este o problemă naţională. Nu există o viziune complexă, soluţii şi resurse, mai ales în zonele rurale. Din acest motiv, este necesar să se elaboreze un plan naţional de accesibilitate, care să evidenţieze fiecare etapă, de la proiectare şi până la darea în exploatare”, a subliniat Victor Koroli.
Directorul executiv al Alianţei Infonet a adăugat că criza refugiaţilor din Ucraina a arătat problema accesibilităţii infrastructurii dintr-o perspectivă diferită: lipsesc politicile sociale de intervenţie în situaţii de criză pentru persoane cu dizabilităţi, este insuficient transportul special pentru utilizatorii de scaune rulante, iar numărul clădirilor accesibile care pot găzdui persoane cu dizabilităţi este unul limitat.
Programul Naţional de Incluziune Socială a Persoanelor cu Dizabilităţi pentru anii 2017-2022 are drept obiectiv şi accesibilizarea a cel puţin 12% din clădiri publice la sfârşitul implementării programului, astfel că 2% din clădiri trebuie accesibilizate anual.
