Sursa foto:TVR Moldova Vizualizari:
80 de ani au trecut de la primul val al deportărilor din Basarabia. TVR Moldova vă prezintă mărturii ale celor care au trecut prin calvarul gulagurilor sovietice
Opt decenii au trecut de la primul, cel mai mare şi cel mai odios val al deportărilor din Basarabia şi Nordul Bucovinei. În vara anului 1941, zeci de mii de oameni au fost duşi cu forţa în Siberia şi Kazahstan. Mulţi şi-au găsit sfârşitul pe drum, în trenurile morţii, alţii au pierit de frig, foame şi durere, departe de casă. Cei care au supravieţuit, peste ani, şi-au adunat forţele şi, au venit acasă. În această săptămână, TVR Moldova vă prezintă mărturii ale celor care au trecut prin calvarul gulagurilor sovietice dar care au reuşit să revină în Basarabia.
Amintirile Victoriei Bularu Macariev sunt cutremurătoare, la fel ca cele ale miilor de deportaţi în gulagurile staliniste. În noaptea de 12 spre 13 iunie 1941, nimic nu prevestea o nenorocire. În timp ce toţi cei opt membri ai familiei dormeau, militari sovietici înarmaţi au intrat în casă şi i-au anunţat că urmează să fie deportaţi.
VICTORIA BULARU MACARIEV, fostă deportată: „Noi taman dormeam de acuma, tata cu mama mai stăteau, şi a venit, sculaţi-vă că vă ducem. Unde ne ducem? Vă ducem la nemţi, unde s-au dus nemţii. Nu trebuie să luaţi nimic, că n-o să staţi mult, înţelegi ce politică era?”
A urmat drumul până în Kazahstan. Unul lung, de aproape o lună, timp în care mulţi dintre basarabeni şi-au găsit sfârşitul, din cauza foamei sau chiar a gloanţelor sovietice. Victoria a fost despărţită de tatăl său, pentru totdeauna, chiar din gara din Vulcăneşti.
VICTORIA BULARU MACARIEV, fostă deportată: „Vagon ca de vite, de vite, nici toaletă, nimic nu era. Unde vrei, acolo du-te. Ne-au dat o cămăruţă mica, iaca aşa. Şase copii, mama a şaptea… Şi într-o cămeruţă…nară, ştii ce-I nară? Iaca aşa dormeam. Nici pat, nici cravat, nici nimic. Doamne fereşte, când îmi aduc aminte mi se ridică pielea de pe mine”.
Nici până astăzi, Victoria nu înţelege de ce familia sa a fost deportată de sovietici.
VICTORIA BULARU MACARIEV, fostă deportată: „De la Kazahstan am scris la Moscova, de ce pe noi ne-au deportat? Că noi n-am fost bogaţi, şase hectare tata a avut numa, şi asta-I tot. Şi ne-a venit răspuns: iată cine v-a trădat pe voi: asta şi asta. Doi oameni au scris ce au vrut ei, înţelegeţi? Aşa era politica lui Stalin”.
Dr. VIORICA OLARU CEMÂRTAN, istoric, specialist în teroarea şi deportările staliniste: „Reprezentanţii elitei intelectuale, clericii, foştii lideri de partid sau persoane care, mai mult sau mai puţin au fost implicate în administraţia românească, au fost vizate. Au început crearea acestor liste. Listele erau create la sugestia localnicilor, care au început să colaboreze cu regimul de ocupaţie”.
După două decenii de chin, familia Victoriei Bularu s-a întors acasă, în Basarabia. Nu au mai ajuns în satul de baştină, Slobozia Mare, de teama persecuţiilor.
VICTORIA BULARU MACARIEV, fostă deportată: "Nu se putea… S-au dus câţiva moldoveni acolo şi repede le-au spus: dacă vreţi, vă ducem înapoi de unde aţi venit. Duceţi-vă dar nu în Slobozia Mare. "
În vara anului 1941, din Basarabia, 90 de vagoane pline până la refuz cu oameni nevinovaţi, care îşi plângeau în hohote destinul, au pornit din 13 staţii, spre destinaţii care le-au schilodit în totalitate vieţile.
Campanie realizată cu sprijinul Asociaţiei “ Tighina”.
VICTORIA BULARU MACARIEV, fostă deportată: „Noi taman dormeam de acuma, tata cu mama mai stăteau, şi a venit, sculaţi-vă că vă ducem. Unde ne ducem? Vă ducem la nemţi, unde s-au dus nemţii. Nu trebuie să luaţi nimic, că n-o să staţi mult, înţelegi ce politică era?”
A urmat drumul până în Kazahstan. Unul lung, de aproape o lună, timp în care mulţi dintre basarabeni şi-au găsit sfârşitul, din cauza foamei sau chiar a gloanţelor sovietice. Victoria a fost despărţită de tatăl său, pentru totdeauna, chiar din gara din Vulcăneşti.
VICTORIA BULARU MACARIEV, fostă deportată: „Vagon ca de vite, de vite, nici toaletă, nimic nu era. Unde vrei, acolo du-te. Ne-au dat o cămăruţă mica, iaca aşa. Şase copii, mama a şaptea… Şi într-o cămeruţă…nară, ştii ce-I nară? Iaca aşa dormeam. Nici pat, nici cravat, nici nimic. Doamne fereşte, când îmi aduc aminte mi se ridică pielea de pe mine”.
Nici până astăzi, Victoria nu înţelege de ce familia sa a fost deportată de sovietici.
VICTORIA BULARU MACARIEV, fostă deportată: „De la Kazahstan am scris la Moscova, de ce pe noi ne-au deportat? Că noi n-am fost bogaţi, şase hectare tata a avut numa, şi asta-I tot. Şi ne-a venit răspuns: iată cine v-a trădat pe voi: asta şi asta. Doi oameni au scris ce au vrut ei, înţelegeţi? Aşa era politica lui Stalin”.
Dr. VIORICA OLARU CEMÂRTAN, istoric, specialist în teroarea şi deportările staliniste: „Reprezentanţii elitei intelectuale, clericii, foştii lideri de partid sau persoane care, mai mult sau mai puţin au fost implicate în administraţia românească, au fost vizate. Au început crearea acestor liste. Listele erau create la sugestia localnicilor, care au început să colaboreze cu regimul de ocupaţie”.
După două decenii de chin, familia Victoriei Bularu s-a întors acasă, în Basarabia. Nu au mai ajuns în satul de baştină, Slobozia Mare, de teama persecuţiilor.
VICTORIA BULARU MACARIEV, fostă deportată: "Nu se putea… S-au dus câţiva moldoveni acolo şi repede le-au spus: dacă vreţi, vă ducem înapoi de unde aţi venit. Duceţi-vă dar nu în Slobozia Mare. "
În vara anului 1941, din Basarabia, 90 de vagoane pline până la refuz cu oameni nevinovaţi, care îşi plângeau în hohote destinul, au pornit din 13 staţii, spre destinaţii care le-au schilodit în totalitate vieţile.
Campanie realizată cu sprijinul Asociaţiei “ Tighina”.